Stilul hiperbolic şi catastrofic al presei româneşti a putut fi urmărit, din nou, în ultimele zile, în prezentarea ştirilor despre ninsoare. Nevoia de spectacol, de senzaţional, s-a manifestat în scenariile narative cu grad mare de emoţionalitate (copii blocaţi în autobuz, bătrîni închişi în case, bolnavi imobilizaţi în ambulanţe etc.); orientarea retorică a textelor a vizat, ca de obicei, răfuieli politice interne (cu primarii sau miniştrii care nu grăbesc deszăpezirea) ori externe (cu pericolul bulgar!). În plan ideologic, dincolo de unele poziţii utile şi justificate (vigilenţa faţă de administraţia publică, formarea unei conştiinţe civice, grija pentru aproapele nostru), s-au făcut simţite în chip enervant două tendinţe care au prins rădăcini foarte repede la noi: consumismul, pentru care plata unui bilet e sacrosanctă şi trebuie onorată imediat, orice întîrziere provocînd indignare, indiferent dacă aeroportul e în flăcări sau sub zăpadă - şi discriminarea categoriilor care gîndesc altfel decît se presupune că gîndeşte majoritatea. Profilul cititorului sau al telespectatorului căruia i se adresau cele mai multe ştiri era uşor de reconstituit: şoferul bucureştean nervos. Iubitorul calm de zăpadă şi de plimbări era de obicei ignorat. Din fericire, într-o societate democratică reacţia vine din interior: într-un ziar care titra "România sub teroarea zăpezii" (Evenimentul zilei = EZ 3.01.2008), a apărut şi un foarte bun articol critic şi ironic, deplîngînd şi parodiind unanimitatea viziunii catastrofice - "Teroarea ghioceilor" (editorialul lui Grigore Cartianu, din EZ 7.01.2008), iar ştirile despre copiii ieşiţi cu sania pe derdeluş n-au fost, pînă la urmă, cu totul absente...

Dramatismul extrem al stilului se manifestă vizibil în lexic şi în construcţia figurilor. Termenii preferaţi, mai ales în titlurile jurnalistice, sînt teroare, prăpăd, coşmar, infern, cal