Nu-mi aduc aminte sa fi existat vreun an in care responsabilii cu deszapezirea sa recunoasca public ca vor fi probleme daca viscolul va lovi unele regiuni din tara. Cum nu tin minte sa fi fost cazuri cu oameni pusi sa dea socoteala pentru neonorarea unor obligatii de serviciu in zilele in care au existat drumuri blocate, trenuri intarziate sau avioane anulate. Toti au dat asigurari ca va fi bine si ca toata lumea este pregatita de asalt. S-a dat impresia ca exista preocupare si interes pentru orice gen de interventie indiferent de gradul ei de dificultate. S-a mers in pas de defilare pe uscat, fiind organizate adevarate demonstratii cu utilaje de deszapezire mai vechi sau mai noi. Apoi s-a vorbit de misiunea comandamentelor centrale si locale, pentru ca iarna sa nu ne ia prin surprindere, asa cum s-a intamplat in atatia ani. Prin urmare, s-a vorbit mult, ca in campania electorala, ca nu cumva sa scada increderea in forta organizatorica a responsabililor inregimentati politic in unele partide aflate in topul sondajelor de opinie. Rezultatul a fost insa unul catastrofal. Dupa o singura noapte de viscol, jumatate din teritoriul tarii a fost aproape paralizat, transportul rutier, feroviar si aerian fiind dat peste cap. Autoritatile s-au dovedit neputincioase fie din cauza slabei organizari, fie a dezinteresului. Prin asa-zisele comandamente s-au baut vin fier si ceai fierbine, personalul de serviciu asteptand ca viscolul sa se moaie pentru a scoate din depouri toate utilajele de deszapezire. Traficul a fost facut harcea-parcea in conditiile in care meteorologii averizasera prin codul galben ninsori viscolite. Oamenii ramasi blocati in masini pe soselele troienite, in trenuri inghetate sau in aerogari au reclamat de pomana. Din nou s-a dat vina pe calatori ca nu au stat acasa, ca nu au rabdare si ca au pornit ca nebunii pe viscol. De bataia de joc autoritatile se feresc s