Trupul lui Corneluş e ca un sipet, dar unul pentru mai tărziu. Toţi strămoşii lui şi-au trimis peste decenii - şi poate peste veacuri - stricăciunile din trupurile şi din minţile lor.

Trupul lui Corneluş e ca un sipet, dar unul pentru mai tărziu. Toţi strămoşii lui şi-au trimis peste decenii - şi poate peste veacuri - stricăciunile din trupurile şi din minţile lor. Şi toate au ajuns intr-un tărziu in al lui Corneluş. Tot ce-i in infăţişarea sa pare refuzat şi lepădat de alţii. Nici nu ştii ce să spui mai intăi despre Corneluş, că e strămb sau că e pipernicit.

La strămoşi, părţile din Corneluş, care tovarăşilor săi de muncă de la asfaltatul străzilor li se infăţişează ca necazuri, treceau foarte probabil drept calităţi. Ca, de exemplu umerii. Corneluş e mic şi sfrijit, dar are nişte umeri de urangutan. Datorită lor, cănd merge

clătinăndu-se, fiindcă sunt grei, aduce a maimuţă. La scos bordurile insă nici n-ai nevoie de altceva.

Corneluş, căt e el de lovit de soartă, găseşte de lucru. Dacă oamenii nu şi-ar bate joc de cum arată, nici n-ar avea probleme. Mai ales că e şi insurat. Nimeni n-a văzut-o pe nevasta lui Corneluş. Se spune că e o femeie normală, in sensul că nu se remarcă prin nimic, in nici o privinţă. Corneluş şi nevastă-sa fac un cuplu potrivit. Pe bărbat n-ai cum să nu-l remarci, in timp ce femeia trece neluată in seamă. Uneori, la el acasă chiar şi Corneluş o pierde din ochi. Atăt e de discretă. Unde eşti fă, unde te-ai ascuns?, intreabă Corneluş, deşi Maria e lăngă el şi-i umple castronul cu borş.

Lumea e convinsă că băieţii lui Corneluş nu-s ai lui, aşa-s de inalţi şi de arătoşi. Ciudat e că-i seamănă şi totodată nu-i seamănă. E ca şi cum natura ar fi vrut să le arate oamenilor ce poate să facă din acelaşi material. Poţi să crezi că la Corneluş s-a incheiat un ciclu genetic. Ia să adunăm in Corneluş toate nenorocirile pe c