Scriitor, jurnalist, profesor de limbi străine şi traducător, azi, preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Nevăzătorilor. Din orice unghi l-ai privi, este o personalitate derutantă, dar totodată provocatoare şi reconfortantă. Radu Sergiu Ruba. Forţă excepţională - "Citesc mult mai repede decăt ar putea-o face oricepereche de ochi"

Scriitor, jurnalist, profesor de limbi străine şi traducător, azi, preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Nevăzătorilor. Din orice unghi l-ai privi, este o personalitate derutantă, dar totodată provocatoare şi reconfortantă. Radu Sergiu Ruba.

Jurnalul Naţional: Domnule Ruba, de la 11 ani v-aţi pierdut vederea. Cum simţiţi lumea inconjurătoare?

Radu Sergiu Ruba: Nu mă găndesc la clişeul ochiului cerebral, ci la văzul fiziologic, care, dacă nu e procesat intelectual, e animalitate pură. Experienţa de viaţă a nevăzătorilor ar trebui să le demonstreze tuturor că omul inţelege cu adevărat numai realitatea pe care izbuteşte s-o interiorizeze. In acest sens, fireşte că şi eu pipăi lumea cu o vedere spirituală. O fac şi alţii, Neagu Djuvara, de pildă... Numai că in cazul meu e singurul mod de a contempla lumea.

Banalul care i-a schimbat viaţa

Cum s-a intămplat să rămăneţi fără vedere? Credeţi că destinul dumneavoastră ar fi fost mai bun dacă nu aţi fi orbit la 11 ani? Sau sunteţi de acord cu faptul că nimic nu este intămplător şi că totul se petrece cu un rost?

Vederea mi-a dispărut in chip banal, urmare a unei afecţiuni oculare. Sunt sigur că, văzănd, aş fi avut un alt destin. Presupunănd că gena artistică din noi e mai adăncă decăt noi inşine, pesemne că aş fi devenit nu scriitor, ci pictor cătă vreme manifestam precocităţi suspecte la desen şi la caligrafie, pănă cănd am putut să le practic. Cu certitudine că şi rebeliunea mea juvenilă s-ar fi exprimat altfel. Copilăria şi adolescenţa