Avioanele stau la sol, iar pasagerii sunt ţinuţi ca-n staule. La aterizare, priveliştea e dezolantă. O epavă trasă pe dreapta te întâmpină, zâmbindu-ţi hâd, din poarta aeriană a Avioanele stau la sol, iar pasagerii sunt ţinuţi ca-n staule.

La aterizare, priveliştea e dezolantă. O epavă trasă pe dreapta te întâmpină, zâmbindu-ţi hâd, din poarta aeriană a ţării. Principala poartă aeriană a ţării! Intri în aeroport. Vezi sute de oameni, copii, gravide, bătrâni, dormind pe jos.

La un moment dat, aeroportul vuieşte: "Hoţii! Hoţii! Mincinoşii! Mincinoşii!". Îţi faci cruce, rugându-te să nu fie din nou revoluţie. Când afli despre ce este vorba îţi faci cruce din nou, nevenindu-ţi a crede ce se întâmplă. Peste 200 de oameni - oameni, nu vite! - au fost ţinuţi mai bine de 30 de ore în aeroport, fără a li se spune măcar care sunt cauzele întârzierilor unor curse. Vorbim despre curse low-cost, adică ieftine, dar şi despre companii cu tradiţie.

Dar, chiar şi aşa, pentru mai puţinii bani plătiţi, aceşti oameni aveau dreptul de a fi avertizaţi că vor pleca peste două zile, şi nu peste cinci minute. Este o normă care, deşi nu este prevăzută în vreun cod votat "la pachet" de aleşii din parlament, este prevăzută cu majuscule în Codul Bunului-Simţ.

Însă, la noi, nesimţirea a prins aripi, în timp ce avioanele stau la sol, iar pasagerii sunt ţinuţi ca-n staule şi obligaţi să înghită preţurile de neam prost practicate de o firmă care deţine monopolul spaţiilor comerciale din aeroport... Apă, sendvişuri, cafea, la preţuri exorbitante, în condiţii jalnice. Asta le oferă Aeroportul Internaţional "Henri Coandă" pasagerilor care îi cumpără serviciile.

Clientul nostru, prostul nostru! Vrei să fugi, să scapi de imaginile barbare. Cauţi cu disperare un taxi. Ţi se face din nou scârbă când parchează în faţa ta o maşină galbenă, cu tarife astronomice.

Alt