Urarile de Craciun imi dau ocazia de a lua temperatura isteriei care supraincalzeste Occidentul. O prietena din Anglia mi-a marturisit ca a inceput sa se simta "ca pe vremea lui nea’ Nicu". Parasise raiul socialist in anii ’80, pentru a descoperi ca, la Londra, Mos Gerila era totusi un personaj pozitiv, mai corect politic decat crestinul Mos Craciun.
Anul acesta insa, in Anglia, ofensiva contra Craciunului a imbracat haine noi, in pas cu moda. Primarii care au aprins luminitele de Craciun au fost acuzati de complicitate la incalzirea globala. De altfel, la tot pasul esti indemnat sa-ti reduci "amprenta" de gaze cu efect de sera. Trebuie sa te simti vinovat ca traiesti, ca respiri, ca ai copii, ca aprinzi lumina, ca gatesti si ca mananci: doar esti informat ca peste sapte kilograme de gaze cu efect de sera au fost emise in atmosfera pentru ca tu, crestinul capitalist, sa mananci de Craciun o friptura de vita.
In unele magazine englezesti au fost teleportate vanzatoarele obraznice de la "Alimentara". Stramba din nas cand le ceri o punga de plastic. Te apostrofeaza daca indraznesti sa cumperi becuri incandescente, nu lampi de neon. Risti sa fii interpelat de casiera activista: "Cum adica, nu-ti pasa de natura?". Nu conteaza ca lumina fluorescenta da dureri de cap si ca fiecare bec ecologic ar trebui vandut la pachet cu un container de algocalmine; becurile traditionale trebuie sa dispara, pentru a reduce emisiile de carbon. Migrenele ni le putem trata cu pastile. Dar incalzirea globala?
Ceausescu ar fi fost un erou al acestor vremuri. I-ar fi acuzat pe imperialisti ca incalzesc planeta; cat dureaza isteria, un deceniu, poate chiar doua, comunismul ceausist si-ar fi inventat inca o ratiune de a exista: lupta contra incalzirii globale provocate de capitalisti. Asa cum oameni de stiinta si activisti occidentali aplauda China pentru politica demo
