Luni dimineata am asistat la demolarea intrarii principale, de protocol, a fostului stadion "23 August". Lumea i-a spus in toate felurile, dupa anul de pomina 1989. Unii l-au rebotezat Stadionul "Lia Manoliu". Au inceput ironiile, "mergem sa mancam seminte pe Lia Manoliu", si altele asemenea.
Atunci au luat complexul sportiv si i-au pus numele marii atlete si au rebotezat stadionul, care a devenit "National". Aha, aici parca au mai nimerit-o, ca pana la demolare tot cea mai mare arena sportiva a tarii a ramas.
Bananaia galbena din poza este infractorul care si-a permis crima sa dea jos "intrarea pentru smecheri" a stadionului. Ca sa stie lumea la ce ne referim: in timp ce microbistul de rand urca treptele tocite de ciment brut ale arenei, pe toate laturile acesteia, grangurii, maharii, burtosii si ceilalti ca ei treceau pe sub niste coloane intr-un stil vag romanic, de culoarea untului stricat, in fata carora Federatia Romana de Fotbal tundea grijulie iarba, inainte de fiecare eveniment.
Ca sa ajunga la tribuna oficiala, ciumetii treceau, in anii cei de pe urma ai arenei, printr-o gradina-terasa falsa interioara, strajuita de un gard de fier forjat. Gradina falsa consta in gazonul sadit de-a stanga si de-a dreapta aleii, pardosita cu dale de travertin.
Pe gazon, strajuiau niste ghivece mari, in care rezistau receptiilor, tigarilor, sampaniilor, tocurilor-cui si aranjamentelor parasportive plante decorative meridionale, in ultima vreme cam jerpelite, ca toti ne ducem. Dupa ce treceai de gradina falsa, intrai in sala de primire, prin niste termopane cu reflexe maro-auriu.
De ce-am facut aceasta descriere? Simplu: am vazut toate aceste elemente de butaforie, in ultimele saptamani, cum dispar, incet-incet. Jupuite, smulse, desprinse cu ciocanele. Am vazut muncitorii cu demontau termopanele. Cine stie in casa cui