Viitorul Kosovo, care aparţine de iure Serbiei, rămâne un test major mai ales prin consecinţele sale. O veritabilă hârtie de turnesol pentru raporturile de forţe internaţionale de
Viitorul Kosovo, care aparţine de iure Serbiei, rămâne un test major mai ales prin consecinţele sale. O veritabilă hârtie de turnesol pentru raporturile de forţe internaţionale de astăzi şi pentru profilul Europei Răsăritene de mâine.
Anul 2007 a fost unul al relaţiilor neclarificate între marii actori (geo)politici de pe scena lumii. Suntem într-o situaţie de "turbulenţă geopolitică", ceea ce înseamnă starea premergătoare unui nou echilibru. Este o perioadă de negocieri.
Marii jucători globali - SUA, UE şi Rusia - au pus pe masă tot ce se poate discuta: Tratatul FACE, problema energetică, scutul anti-rachetă din Europa, viitorii membri NATO, dosarul irakian, războiul din Afganistan, problema iraniană, "conflictele îngheţate", viitorul Kosovo etc. Nimeni nu negociază separat una sau alta dintre chestiuni - "conflictele îngheţate", de pildă -, aşa cum nimeni nu se întâlneşte numai pentru problema Kosovo.
Dar viitorul acestei provincii care aparţine de iure Serbiei (Rezoluţia 1244 a ONU este încă valabilă) rămâne un test major mai ales prin consecinţele sale. O veritabilă hârtie de turnesol pentru raporturile de forţe internaţionale de astăzi şi pentru profilul Europei răsăritene de mâine.
Repoziţionarea Americii
Principala tendinţă pe care 2007 a marcat-o temeinic, chiar dacă nu i-a epuizat consecinţele, este eşecul proiectului neo-conservator american (asociat îndeobşte cu republicanii, dar nu exclusiv). Administraţia republicană de la Washington a generat aşteptări masive în zonă. Proiectul nu a fost fructificat, echipa de la Washington se pregăteşte de schimbare şi devine limpede din situaţia de pe teren că "Marea Neagră" stagnează. În acest contex
