Cu cat sunt mai mici, cu atat partidele se iau mai mult in serios si fac mai multa galagie. Fiecare zecime sub 2% poarta in ea un nou puseu de grandomanie si fiecare pierdere aduce dupa sine o noua gafa. Cu cat se agita mai mult, cu atat se afunda mai adanc in propria decadere. Nimic nu le mai poate salva, nici macar o schimbare de lideri, ceea ce este drept, pentru ca ele merita sa dispara de pe scena politica avandu-i la carma pe cei care le-au condus pe acest drum. Dan Voiculescu trebuie sa ramana ultimul lider in viata al PC, Milut si Pavelescu trebuie sa fie inscrisi in cartea de istorie drept groparii PNTCD, iar Corneliu Vadim Tudor sa citeasca mesajul de ramas bun, evident, in versuri, la catafalcul PRM-ului.

Conservatorii sunt in situatia cea mai interesanta, in cazul lor dovedindu-se ca nici imperiul media, nici banii, nici cativa parlamentari clantai si analisti mercenari nu mai sunt utili. Ba, din contra, s-ar putea spune ca fara toate acestea partidul tot ar mai fi avut o sansa. Tacerea si uitarea i-ar fi fost mult mai utile. Dan Voiculescu este insa prea "Felix" ca sa inteleaga asa ceva. Ca dovada, ideea de inceput de an de a initia o lege care sa-i puna pe picior de egalitate pe revolutionari si pe fostii detinuti politici. Pentru ca tacamul sa fie complet, i-a dat telefon lui Ticu Dumitrescu sa-i ceara binecuvantarea. Nici ca putea s-o nimereasca mai bine! Probabil ca cineva, vreunul dintre noii sai consilieri dezertati din tabara dusmanului, i-a spus ca asa isi pregateste terenul pentru procesul de securism ce se va judeca luna viitoare la Curtea de Apel. Hotararea de a cere demisia liderilor de filiale care nu au obtinut rezultate bune la europarlamentare (parca 6% ne promitea!) arata nu disperarea, ci prostia. Cum devine tot mai evident ca pe Felix nu-l va mai dori nimeni pentru vreo alianta, este de asteptat ca intruparea parlament