Anul 2008 va fi anul hotararilor decisive in mai multe dosare fierbinti ce au ca obiect stingerea conflictelor generate de secesiuni in diferite regiuni ale lumii.
Intalnirea de la Annapolis din 27 noiembrie 2007 a concentrat atentia lumii asupra celei mai disputate regiuni de conflict continuu, dintre Israel si statul palestinian. In paralel, presiunile de impunere a unei solutii pentru Kosovo s-au intensificat fara precedent, opozitia dintre oficialii occidentali, pe de o parte, si Serbia-Rusia, pe de alta parte, devenind aproape ireconciliabila.
Un alt set de state nerecunoscute – Transnistria, Abhazia si Nagorno Karabah – asteapta clarificarea definitiva a statutului provinciei Kosovo pentru a urma o cale politico-diplomatica similara pentru propria recunoastere.
Problema acestor zone a inflamat retorica politica dintre SUA si Rusia la niveluri ce amintesc de Razboiul Rece.
Dublu secesionism. Cazul particular al R. Moldova
Republica Moldova este un stat artefact, creat in urma compromisurilor marilor puteri care au decis in 1989 noua harta est-europeana a reasezarilor statale. A fost normal sa se ajunga la un prag de netrecut in relatiile Romaniei cu Republica Moldova, asa cum se intampla de obicei in relatia dintre statul natural si umbra sa, statul artefact. Expresiile de tipul "podul de flori peste Prut" sau "state-surori romanesti" au pierdut orice sens in noua geopolitica regionala.
Aceasta stare de lucruri apare sprijinita de doua realitati clare: pretentia de statalitate a Republicii Moldova, membru al ONU, este o constructie postsovietica; in R. Moldova se afla la putere ultimul regim comunist din Europa, al patrulea din lume (Coreea de Nord, Cuba, China). Astazi, a fi comunist la Chisinau este sinonim cu a fi antiroman. Toate consecintele tin de manipularea privind sferele de influenta in regiunea Marii Ne