Cine a furat iubirea?

(Comentarii pe marginea scrisorii "Sunt singur, langa o femeie plina de calitati", F. AS nr. 798)

Matei, un barbat de 50 de ani, deplange disparitia afectiunii sotiei sale si isi marturiseste dorul de dragoste

"Pentru ca doi oameni sa-si pastreze iubirea nealterata, ei trebuie sa se indeparteze din cand in cand si apoi sa se apropie"

Daca ochii care nu se vad se uita, cei care se vad prea des ajung plini de indiferenta. In ambele ipostaze exista prea mult; prea mult timp departe sau prea mult timp aproape. Balanta este un principiu al masurii echilibrului sau al dezechilibrului, asa incat in balanta vietii, tot ce-i prea mult strica, iar ce-i prea putin are exact acelasi efect. A gasi echilibrul intre "mult si putin", iata o adevarata arta a masurii in viata si un mod limpede de a pastra nealterate anumite lucruri pretioase pentru fiecare om. Relatiile, prieteniile, bunurile si toate cele necesare vietii se incadreaza undeva, intr-un soi de du-te-vino, intr-un fel spus de sus si jos, de aproape si de departe si aceasta, pentru a pastra echilibrul mult visat.

Pentru ca doi oameni sa-si pastreze iubirea nealterata, ei trebuie sa se indeparteze din cand in cand si apoi sa se apropie. Nimic nu ramane la statutul de permanenta, la o stare de liniaritate existentiala, caci linearul vietii inseamna si sfarsitul dezvoltarii. Sfarsitul emotiilor, sfarsitul sentimentelor, al relatiilor, pare a avea radacini adanci in solul steril al continuitatii. Viata are un caracter discontinuu. Pe un grafic, toate emotiile, toate gandurile si toate faptele noastre poarta pecetea lui sus si jos, jos si sus. Poate ca nimic nu este mai greu pentru om decat sa inteleaga, sa interiorizeze si sa accepte acest curs instabil al existentei sale. Si pentru ca instabilitatea vietii in sine solicita, incita, suscita si tinde sa caute