In comuna Voslobeni din judetul Harghita, romanii si secuii traiesc in buna intelegere, de sute de ani. Primarul e roman, viceprimarul e ungur, iar sarbatorile de iarna sunt un prilej de bucurie pentru toti. Dar, in vreme ce populatia romaneasca se imputineaza si isi pierde traditiile, cea secuiasca pare sa fie mai constienta de valorile sale, pretuindu-si obiceiurile mai mult cu fiecare an. Un frumos exemplu, din care ar putea sa invete si altii
L-am intrerupt pe viceprimarul Forika Istvan de la ritualul taiatului porcului, pentru a-l ruga sa-mi povesteasca despre sarbatorile de iarna la secui. Are un chip placut, razator, iar ochii albastri ii scanteiaza cand imi povesteste despre Craciunul lor. Ma gandesc ca retraieste bucuria din copilarie, cand sarbatorile de iarna erau cele mai minunate din intregul an. Acum are doua fetite si, la randul sau, joaca rolul pe care l-au jucat si parintii sai cand era copil. Unele obiceiuri sunt la fel cu cele ale ortodocsilor. Altele se intalnesc doar la catolici. Dar toate laolalta alcatuiesc, in satele secuiesti, o lume linistita a credintei in bine, in frumos, in respectul fata de om, luminate toate de miracolul Nasterii Mantuitorului.
Adventul, Sfantul Nicolae si Sfanta Lucia
Sarbatorile de iarna incep in ultima duminica din luna noiembrie, cand incepe Adventul, un fel de post al Craciunului, dar care tine doar patru saptamani. In ziua de Advent, in fiecare casa se impleteste o cununa din crengute de brad, impodobita cu panglici, nuci poleite si patru lumanari. In fiecare din duminicile Adventului se aprinde cate o lumanare, pentru a marca apropierea Craciunului. "Advent" e un cuvant de origine latina, care inseamna "Venirea (Domnului)". Tot in prima zi a Adventului se rupe o creanga dintr-un pom fructifer - cires, visin, prun - si se pune intr-un vas cu apa, la caldura. Pana la Craciun va inf
