- Editorial - nr. 3 / 7 Ianuarie, 2008 Crize de tot soiul s-au succedat in Romania postdecembrista, domeniile neocolind politicul, economicul si, mai cu seama, socialul, in acesta din urma ele nici pe departe negasindu-si putinta de estompare. Iata, mai nou, se vorbeste, asa pe soptite, despre o criza a… rovinietelor. Acelor instituite pentru intretinerea precarei infrastructuri a cailor rutiere din tara noastra. "Aici sunt banii dumneavoastra!", ne incunostintau marile, micile panouri rasarite la margine de drum, precum ciupercile dupa ploaie. Dar pana ca banii scosi din buzunarele transportatorilor _ persoane fizice si juridice _ sa ajunga acolo unde trebuie, ei, sau o parte dintre ei, au ajuns in teschereaua profitorilor, a creatorilor si tiparitorilor de roviniete. Primii pe lista au fost mai marii Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania, care aveau menirea sa le comande, sa le achizitioneze pentru a fi puse in vanzare. Cui anume? Evident, unei case de imprimare, de editare, numita tipografie. Si n-a fost prea greu ca aceasta sa apara in cale. Fara sa fie nevoie de stratagema potrivit careia "daca ma da afara pe usa, intru pe geam", un membru marcant al UDMR, care, in 2005, conducea Compania Nationala de Autostrazi si… prescurtat CNADNR (cum stiu etnicii maghiari sa se infiltreze la conducerea unor domenii strategice de interes national cu acordul dambovitenilor, sudistilor, pe care-i prostesc cum vor ei!), a apelat la serviciile confratilor sai. Mai exact spus, la Kerekes Gábor, vicepresedinte al UDMR, care detine firma Tipoholding SA. Aceasta, in acel an 2005, a castigat contractul de la CNADNR, prin incredintare directa (!?) deci, ungurii stapanii rovinietei. Lucrurile nu se opresc insa aici. In primavara lui 2007, Tipoholding SA a incercat sa-si asigure un nou contract inregistrand holograma de siguranta de pe roviniete la institut