Nu stiu citi isi mai amintesc acum de el. De emisiunea lui de la Radio Iasi numita Univers muzical, de exemplu. Sau de Corul Angeli. 22 decembrie 2007, pe drum spre Iasi, intr-un tren intercity perfect inghetat pe dinauntru si in afara. Cind nu-ti ajung opt ore sa parcurgi 400 de kilometri, cind nici cu trei pulovere nu te mai incalzesti si ai impresia ca frigul nu-ti va mai iesi niciodata din oase, cind, in plina cimpie inzapezita trenul se opreste si nu da semne ca ar porni prea curind, nu-ti ramin prea multe lucruri de facut. In vagonul comun, necompartimentat, unii calatori incepusera sa cinte colinde, acompaniati de un tip la chitara. Acompaniati e mult spus: cu degetele inghetate, omul abia reusea sa potriveasca un acord din trei. Alti calatori s-au decis sa se incalzeasca fugarind-o pe controloare prin tren, cerindu-i banii inapoi si tipind la ea sa stea cu ei in frig, nu la vagonul de business class care, spre surprinderea tuturor, era bine incalzit. Mi-am amintit atunci de ultimul Ajun pe care l-am petrecut in zapada, undeva intre Buzau si Focsani. Era chiar Ajunul Craciunului, 24 decembrie 1996. Veneam de la Bucuresti, unde corul Angeli al RTV Iasi, in care eram deja vechi membru, avusese obisnuitele concerte de Craciun la Sala Radio a RTV si la Patriarhie. In acel an, autocarul - de fapt un fel de rata cu pretentii de autobuz mai spalat -, nu a mai reusit sa razbeasca pe drumurile inzapezite. Ca de obicei in situatii de criza, noi ne-am pus pe cintat. Nici nu puteam face altceva. De la Dona nobis pacem si pina la Astazi vin colindatori, de la IlEst Né le Divin Enfant pina la Astazi s-a nascut Hristos, am ajuns sa interpretam inca o data tot repertoriul pregatit inca din vara pentru concertele de Craciun. Cam atit am stat in zapada. Sa fi fost vreo doua ore pina autocarul s-a urnit si am ajuns acasa undeva pe la unsprezece noaptea. Imi amintesc aproape perf