"Suntem cea mai saraca familie din bloc"

Doamna Sanziana Pop,

Va scriu cu speranta ca nu veti ocoli aceasta scrisoare si va veti opri cateva clipe asupra ei. Ma numesc Bogdan Ionut, am zece ani si jumatate si am trecut clasa a V-a cu foarte bine. Mai am doua surori, Alexandra (clasa a II-a) si Oana (clasa a XI-a). Suntem o familie saraca, cea mai saraca din blocul in care locuim. Traim cu mama si mamaia, tatal nostru a fost rapus de o boala cumplita, cancer la pancreas, care l-a luat de langa noi cand aveam mai mare nevoie de el. De atunci au inceput necazurile si greutatile pentru noi. Mama a lucrat pe unde a gasit, cu un salariu mic, de nu ne ajungea nici de mancare. S-au adunat la intretinere 40 milioane, cu penalitatile pe care le-au pus. In 2006, in saptamana mare, cand lumea se pregatea de Sfintele Pasti, noua ne-a oprit gazele. Ne-am chinuit cu o butelie, iar cand nu aveam bani sa o schimbam, faceam foame. Nemaiputand face fata datoriilor si greutatilor, mama a plecat in Italia sa lucreze ca menajera la o familie. Noi am ramas cu mamaia, care este ca a doua mama si care are foarte mare grija de noi. A fost alaturi de noi de cand ne-am nascut, ea ne ducea la gradinita, la scoala, ne-a hranit, cum face si acum, ea este sufletul nostru. De cand a plecat, mama ne-a trimis bani de-am platit o parte la intretinere, asa ca ne-a dat drumul la gaze, dar mai avem 25 milioane datorie. Traim cu pensia lui mamaia si a noastra, de urmas, care este foarte mica. Mamaia, din pensia ei, are rata la banca un milion, mai ramane cu un milion, nici nu ne ajung de mancare pana la urmatoarea pensie. Mama, cu cele doua manute ale ei, ce sa plateasca mai intai? Datoriile, sa ne imbrace, sa ne hraneasca? Stam la etajul 4, acoperisul trebuie facut, ca e spart, ne ploua in casa. Ne trebuie incaltari, ca a venit iarna, la scoala noastra se face uniforma la comanda si trebu