Sistemele bazate pe libera initiativa si pe proprietate privata functioneaza in mod sistematic mai bine decat cele in care interventia statului este mai pronuntata.
Capitalurile migreaza catre tarile mai putin birocratice, iar castigul se rasfrange, in cele din urma, asupra cetatenilor din tarile respective. De aceea, regimurile interventioniste ajung sa dispuna de mai putine resurse si au rezultate de ansamblu mai slabe decat cele care mizeaza pe reducerea rolului statului si incurajeaza efectiv initiativa privata.
Aceasta este concluzia pe care am argumentat-o in articolul cu care am incheiat seria de opinii exprimate anul trecut in ZF. Incep noul an cu o scurta discutie a modului cum se regasesc tendintele mondiale majore in politicile de la noi: ei bine, nu se regasesc! Noi mergem impotriva curentului. Guvernantii nostri duc politici gresite, care vor conduce la rezultate economice slabe, iar tara noastra va rata oportunitatea istorica de a recupera in termen scurt decalajul generat de patru decenii de economie planificata centralizat.
Prima si cea mai serioasa problema o reprezinta legislatia muncii: rigida, anti-performanta, de la un an la altul cu noi trasaturi negative. Am mai scris despre asta si o voi mai face. Poate se vor gasi si in clasa politica romaneasca lideri autentici, responsabili, care sa isi asume rolul de a descatusa fortele economice interne! De preferat, inainte ca majoritatea romanilor sa isi ia lumea in cap si sa plece in tari unde sunt mai putin "protejati", dar mai bine platiti. Pentru ca aici este esenta problemei: cu cat protectia sociala la locul de munca este mai cuprinzatoare, cu atat performanta economica este mai slaba. Ca urmare, veniturile salariatilor cresc mai incet, iar economia in ansamblu ramane prizoniera unor lideri sindicali galagiosi, care isi apara cu dintii privilegiile, in dauna celor pe care pre