SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Doi negustori, care au făcut avere lucrănd impreună vreo zece ani, se ceartă şi se despart. Unul rămăne in vechiul magazin, celălalt vinde tot ce-a mai văndut, de astă dată singur, in capătul străzii. Cei doi nu s-au iubit niciodată şi au dus-o tot intr-o harţă.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Doi negustori, care au făcut avere lucrănd impreună vreo zece ani, se ceartă şi se despart. Unul rămăne in vechiul magazin, celălalt vinde tot ce-a mai văndut, de astă dată singur, in capătul străzii. Cei doi nu s-au iubit niciodată şi au dus-o tot intr-o harţă.

Bombăneala de fiecare zi insă le lipseşte şi, cănd n-au clienţi, ies in uşă şi se uită in direcţia concurenţei, să vadă dacă pe acolo e mişcare. Cum strada e lungă şi de la un cap la altul nu se văd decăt lume şi maşini, foştii tovarăşi in afaceri incearcă să afle cum merge treaba "dincolo" de la cumpărătorii care frecventează ambele magazine. Aceştia ştiu ce răspunsuri aşteaptă negustorii de la ei şi le fac plăcerea spunăndu-le că dincolo e jale, că marfa e proastă şi clienţii rari. Cei doi se bucură in sinea lor că dincolo se anunţă un faliment şi se pun pe aşteptat.

Trece un an, trec mai mulţi ani, nici unul nu trage obloanele, dar, ştiind că dincolo eşecul e din ce in ce mai aproape, incep să devină iertători. Ce-i lipsea lui B, spune A, cănd muncea cu mine? B, la răndu-i, le zice clienţilor comuni, deveniţi acum confidenţi cu dus-intors, că A a fost de vină, că nu s-au mai inţeles, şi că primeşte ce a meritat. Confidenţii care aud mereu aceeaşi poveste clatină din cap, dar n-au păreri. Şi de ce-ar avea?! Toţi negustorii se vaită, toţi anunţă că se retrag, fiindcă vănd in pierdere, totuşi copiii li se duc la studii in Anglia şi femeile lor schimbă maşinile mai des ca pantofii.

Deşi falimentul se anunţă ca sigur, totu