Saint-Simon a scris candva, in timpul Restauratiei, un pamflet in care facea presupunerea ca o calamitate misterioasa i-ar rapi Frantei, deodata, pe toti nobilii - pairs-i, baroni, duci, arhiduci, conti, inclusiv pe toti marii prelati ai regatului. Ce s-ar intampla? - s-a intrebat el. Ei bine, nimic. Mai precis, nimic rau: lumea ar trai mai fericita si mai prospera, scutita fiind, pe de o parte, de cheltuielile nemasurate ale nobililor, pe de alta parte, de lipsa lor de contributie la crearea efectiva a avutiei nationale si a valorilor. In schimb, scria Saint-Simon, ar fi un dezastru daca ar pieri clasa antreprenoriala, industriasii, artizanii, inginerii, poetii, artistii, savantii, dar nobilimea regatului ar ramane neatinsa. Saint-Simon era adeptul unei utopii tehnocrate si antreprenoriale - veti spune. Si totusi, zilele acestea, m-am gandit ca scrierea lui - utopica sau nu - nu era lipsita de miez. Doar ca - schimband ceea ce e de schimbat - nu vom mai presupune nici calamitate misterioasa, nici nobilime, ci numai vacanta eterna si politicieni. Pe scurt, ce-ar fi daca i-am trimite pe toti politicienii intr-un concediu fara sfarsit? Mai intai, n-am mai avea stiri politice. Ati observat, desigur, ca, in perioadele de vacanta - iarna sau in august - lipsesc stirile politice, iar organizatiile media se dau de ceasul mortii ca sa umple cu ceva programele. Abia de reusesc, facand apel la noutati insipide despre animale de casa schizofrenice, despre farfurii zburatoare si despre secretele de vacanta ale celebritatilor. De unde rezulta, prin extrapolare si inductie, ca cei care produc marile evenimente - si care aproape intotdeauna sunt nefericite - sunt politicienii insisi. Fara ei, ar fi cu siguranta mai putine razboaie, revolutii, crahuri financiare, crize economice si sociale, dar, mai ales, daca ar disparea ei, ar pieri scandalurile politice de felul celor de la noi,