Andrei Chiliman, primarul sectorului unu al Capitalei, a supravietuit ninsorii. La fel Poteras de la sase si Ontanu de la doi.
Numele lor n-au fost acoperite cu zapada si nici purtate de viscol pe la buletinele de stiri pe 3, 4 si 5 ianuarie. Amanunte despre fuga acestor trei primari din fata nametilor nu se stiu, dar asta doar fiindca ceilalti patru au fugit mai tare. Bucurestiul s-a reintilnit cu iarna dupa o pauza dramatica, umpluta de jeg, canicula, cataclisme administrative si gaz de esapament. O zi si o noapte a nins ca altadata, ca in Cosbuc si Sadoveanu, cu fulgi mari, vijelie si ger polar, asa incit din tabelul nominal al zapezilor d'antan au lipsit doar lupii.
A fost frumos. Natura intr-o invazie-surpriza, intr-o vizita atletica prin urbanul anchilozat, intre Sfintul Vasile si Boboteaza. O demonstratie in forta a calendarului gregorian. Un trap de sanatate pe cadavrul incalzirii globale. Avem inca anotimpuri, padurile n-au ajuns toate mobila, balenele n-au murit, planeta inca poate fi salvata. Cool!
Imediat insa, electricitatea si circulatia s-au oprit cu o punctualitate pe care pot sa o explic: prefectii, primarii, ministrii si directorii de regii se trag din australopitecul japonez. Asa ca dupa micul extaz a venit paralizia. Peste Capitala s-a instalat izul catastrofei.
Un oras care si pe vreme senina se zbate intre tuberculoza si infarct e pe deplin indreptatit sa-si ofere, la un viscol, ragazul unei binemeritate come. Bucurestiul s-a lasat coplesit de propria oboseala si, cu sprijinul marilor rezerve de prostie administrativa, a tras un pic pe dreapta. Desi aveau la dispozitie avertizarile meteorologice, desi la Bucuresti se putea schia pe Muntii Magheru si in Poiana Universitatii, Videanu, Inimaroiu si Vanghelie au vrut in alta parte. Plecarea lor a reintarit legenda primarului-haiduc, care ia de la saraci ci
