Daca privesti doar la televizor, constati ca in tara domneste haosul. Dar, desi tara virtuala nu pare sa mai functioneze, tara reala continua, parca in virtutea inertiei, sa mearga. Distanta dintre cele doua Romanii sa fie rezultatul unei strategii de marketing ale unor corporatii interesate doar sa creasca profitul, al unui proiect politic sau, pur si simplu, o reflexie a contextului? Sa fie toata aceasta operatiune o alta fata a propagandei?

Cand, acum 80 de ani, in 1928, Edward Bernays isi publica Propaganda sa – carte ce va deveni o referinta pentru domeniul relatiilor publice –, o noua perspectiva asupra legaturii dintre guvernanti si elite pe de o parte si guvernati pe de alta parte era confirmata. si, nu intamplator, subtitlul acestei lucrari continea chiar ideea din titlul acestui articol: cum manipulam opinia in democratie.

Caci, pentru Bernays, ca multi alti teoreticieni ai stiintelor sociale de acum un secol, dar si de mai incoace, masele nu pot aprecia corect treburile publice, iar indivizii ce le alcatuiesc sunt inapti pentru rolul de cetateni cu care democratia ii impovareaza. In aceasta logica, publicul reprezinta nu doar un obstacol dificil pentru orice guvernare, ci si o permanenta primejdie pentru elite.

Pentru ca aceasta amenintare sa nu afecteze bunul mers al sistemelor politice si economice existente, mai ales ca sufragiul universal si educatia generalizata creasera mari asteptari democratice, exista insa propaganda, pe care Bernays, ca bun nepot al lui Sigmund Freud ce era, a incercat sa o prezinte in cea mai pozitiva ipostaza: aceea de a "organiza haosul". Altfel spus, un mijloc apt sa faca masele sa accepte benevol sistemul. si, pentru ca toata aceasta poveste sa fie convingatoare, se cerea ca haosul sa fie mai intai exemplificat. Asa ca pericolul "anarhiei" a devenit mijlocul prin care s-a creat terenul pent