Când spunem că o delegaţie românească a participat la o conferinţă în Bali, ne gândim la risipă de bani publici.Dar aceasta este o opinie pe care ne-o formăm nu pe baza unor informaţii, ci a stereotipiilor enunţate mai sus. De cele mai multe ori, nici nu mai suntem atenţi la informaţii, dacă nu cumva acestea ne sunt ascunse din grabă sau cu bună ştiinţă de media.

Conferinţa de la Bali organizată de Asociaţia Internaţională a Autorităţilor Anticorupţie, sub patronajul ONU, era obligatorie pentru România, fie şi numai pentru faptul că Departamentul Naţional Anticorupţie este fondator, iar procurorul general - membru în comitetul executiv. De la astfel de evenimente participanţii nu vin cu lucruri concrete, aşa cum pretindea şefului DGA un reporter TV, că doar nu vânează corupţi printre palmieri. Putem cere socoteală instituţiilor din sistemul de justiţie că nu-şi fac datoria în ţară, dar nu le putem acuza că participă la conferinţe unde teoretic învaţă şi îşi fac relaţii. Dacă stabilim că o astfel de deplasare este inutilă, atunci România ar trebui să se retragă din toate organizaţiile internaţionale pentru că orice formă de cooperare suprastatală costă şi nu produce efecte imediate şi cuantificabile. Ce ne aduce concret participarea la summiturile NATO sau la acelea privind protecţia mediului, care se ţin numai în ţări exotice?

Câteva instituţii de presă au tratat deplasarea în Bali ca pe o crimă, acesta fiind încă un exemplu al populismului mediatic semnalat într-un editorial din „Adevărul“ de ieri, de Ovidiu Nahoi. În limbajul bloggerilor, preiau o leapşă. O bună parte dintre jurnalişti, mai ales dintre cei care apar la televizor, au preluat retorica populistă a politicienilor, pronunţând sentinţe în numele poporului. Presa să stabilească vinovaţi, nu responsabilităţi. Cine este vinovat pentru întârzierile şi amânările unor curs