- Diverse - nr. 2 / 8 Ianuarie, 2008 In zilele sarbatorilor ramase deja in trecut, i-am vazut, parca si mai prabusiti in nenorocirea lor. I-am vazut intr-o intristatoare secventa, ducandu-si zilele intr-un vagon abandonat, rebegiti de frig, infometati, fara speranta in ziua de maine. I-am vazut cu mainile si cu picioarele inghetate, abia iesiti dintr-o gura de canal din Bucuresti. I-am vazut si pe cei doi soti ramasi fara un acoperis deasupra capului, refugiati, in disperare, pe holul unui spital din Sibiu. Printre acei napastuiti ai sortii din Timisoara, se afla si un tanar, un excelent vorbitor de limba engleza! Sunt semenii nostri care-si duc traiul de pe o zi pe alta. Aducandu-si aminte de viata de amar dusa, pana nu demult si de ei prin canale, ajunsi acum la o "Casa de copii", stiind ce-i necazul, convinsi ca poti trai cu adevarat, numai daca faci un bine, cei care acum, prin grija altora, au un pat cald, hrana asigurata, haine si o perna pe care sa puna capul, suflete miloase, le-au dus ceai si o masa calda celor de prin subteranele Pitestiului. Unii dintre cei azi ajunsi de izbeliste si-au pierdut casele in care au locuit o viata intreaga, acum restituite proprietarilor. Sunt oameni fara capatai. Fara adapost. Azi traiesc din mila altora, cum si pe unde apuca. La cate un azil, unde pot gasi un pat, unde sa ramana peste noapte, prin gari, prin darapanaturi, prin case parasite. Personaje parca abia coborate din "Azilul de noapte", de Maxim Gorki. De Craciun si de Anul Nou s-au gasit oameni de suflet, care sa le ofere macar un ceai cald. Viata lor este strada. Intamplator, in gerul Bobotezei am auzit un dialog intre doi oameni ai nimanui. Scuturati de frig, discutau la marginea unui chiosc din Cartierul "1848", avand in mana o ceasca de ceai fierbinte, oferita de un bun crestin. De un semen milostiv care cunoaste proverbul arab: "Binele pe care il faci la ses i