Marius Niculae simte din plin realitatea dură a campionatului din Scoţia, dar speră să-şi primească răsplata la vară. Nu-i uşor pentru un un fotbalist care, în urmă cu 5 ani, a avut un picior şi jumătate la AC Milan.
Pentru cineva care traversează ceva probleme de ordin psihic, Inverness e locul ideal de refacere. Oraşul e mic, 50.000 de locuitori, iar liniştea e atît de prezentă încît te şi enervează. Practic, e un sanatoriu cu rang de oraş, care tresare doar în serile de sîmbătă, cînd are meci echipa locală sau, mai degrabă, cînd oamenii ies la pub-uri. Marius Niculae n-are astfel de probleme, pentru el Inverness e, din vara anului trecut, casă şi serviciu.
Rîul Ness, care străbate oraşul, curge în fiecare zi la fel, cu apă atît de curată şi de limpede încît ar putea fi îmbuteliată lejer de un întreprinzător fără mari scrupule. Poluarea lipseşte, praful e un cuvînt necunoscut, verdele e prezent peste tot, chiar şi acum, în plină iarnă, pînă şi vremea e previzibilă. Adică plouă în reprize lungi şi sîcîitoare, ceea ce face însă ca totul în jur să fie curat, de la maşini la trotuare, de la pantofii oamenilor la geamurile caselor.
E o monotonie specifică Scoţiei, o regiune cu peisaje care-ţi taie uneori respiraţia şi-ţi amintesc de "Highlander" ori "Braveheart". De altfel, Inverness, care se citeşte cu accentul pus pe al doilea "e", e şi capitala ţinutului Highland, ceea ce înseamnă că Duncan MacLeod ar trebui să fie prezent, măcar genetic, în locuitorii de aici.
- Cum e Marius să trăieşti această realitate zi de zi?
- Cînd ai locuit doar în oraşe mari, e destul de complicat la început. Îţi lipsesc agitaţia, aglomeraţia, claxoanele. Dar te obişnuieşti.
"Săgeată" are, în zilele cînd nu sînt meciuri, acelaşi program. Se trezeşte de dimineaţă, deschide Internetul şi citeşte presa din România. Manîncă c
