Ajuns la venerabila varsta de optzeci si sase de ani trecuti, Maiestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei facea cunoscut, la 30 decembrie 2007, din castelul sau de la Savarsin, judetul Arad, documentul numit "Statutul complet al Casei Regale", un adevarat testament dinastic si politic ce intra in vigoare in aceeasi zi. El poate fi calificat, fara indoiala, ca o reforma impusa atat de istorie – abolirea monarhiei din Romania cu exact saizeci de ani inainte, chiar in aceeasi zi –, cat si de circumstantele vietii (faptul ca toti copiii cuplului regal sunt… fete; intoarcerea in tara dupa caderea regimului comunist). Desigur, nu toate reformele sunt democratice, iar cea intreprinsa in interiorul Casei Regale a Romaniei (Hohenzollern-Sigmaringen) nu aspira in nici un fel la vreo democratizare. Ba, dimpotriva: ea pare sa vrea sa apere institutia monarhica de la noi de toate relele schimbarilor din ultimele decenii si de cele ce vor veni. Este, altfel spus, o reforma de semn contrar, destinata sa prezerve o institutie mostenita din evul mediu (si chiar mai dinainte) de disolutie, asigurandu-i existenta chiar si in catacombele ori in marginea istoriei.
Principiile dupa care se intreprinde reformarea prin noul statut par sa fie: exclusivism, paternalism, autoritarism. Iar viziunea aceasta este importanta, pentru ca arata ce ar aduce restaurarea monarhiei pe Dambovita pentru toti romanii. Se incepe prin a face una cu pamantul toate reglementarile anterioare. "Prin acest document, toate statutele precedente si toate privilegiile, apelativele, titlurile, rangurile si drepturile dinastilor sau ale descendentilor lor sunt revocate", precizeaza introducerea documentului, redistribuind rolurile dinastice si refacand jocurile de familie ce pareau pana acum definitivate.
Oarecum frapanta este decizia dupa care "traditiile noastre de familie includ si vor include intot
