Avatarurile Partidului Social Democrat vor produce in 2008 un val de surprize, cu o capacitate indiscutabila de a influenta noua guvernare, rezultata in urma alegerilor generale din acest an. Partidul lui Ion Iliescu isi conserva un electorat traditional, cu un procent discutabil de 23,1% obtinut la europarlamentare, dar are o singura mare problema: succesiunea la conducere. Batalia pentru sefie in PSD va constitui capul de afis al evolutiei stangii romanesti, in acest an electoral.
Partidul creat de Ion Iliescu si condus in anii din urma de Mircea Geoana este asemanator unei armate pribegite, rasfirate pe campul de lupta, in cautarea inamicului real si, mai ales, a liderului vizionar. Zecile de mii de membri de partid demobilizati, sutele de sedii locale de la orase, comune si sate stau in asteptare, cu arma la picior.
Cultura organizationala si relationala a PSD este un exemplu de solidaritate si disciplina, in peisajul accidentat post-revolutionar. Rabdare, tenacitate, solidaritate si relatii personale indestructibile sunt principalele atuuri care au dus la supravietuirea bazinului electoral al partidului lui Ion Iliescu, in perioadele de opozitie. Acest tip de biografie electorala este caracteristic partidelor solide, puternice, stabile si bine definite, precum a fost Partidul Democrat pana mai ieri si precum este Partidul National Liberal, aflat fie in opozitie, fie la putere.
PSD acuza si astazi dureri de descrestere. De la procentele uriase obtinute oportunist intre 2000-2004, formatiunea lui Ion Iliescu a scazut fulminant, dar nu dramatic in teritoriu.
Dinamica procentelor rezultate din raptul politic al PSD, in perioada propriei guvernari, este realmente apocaliptica. Astfel, in anul 2000, PSD intra la guvernare obtinand 35% din conducerile administratiilor locale. Dupa numai un an, controla deja 53% din manageme
