Adevarul e ca n-am vazut venind acest asa-zis "nou val"... (Eu nu-i spun asa, ci "neorealism", dar astea sint chichite de critic.) Or vedea criticii mai clar, dar nici ei nu sint clarvazatori. S-a intimplat relativ repede: in 2005, Cristi Puiu cistiga Premiul sectiunii "Un certain regard", la Cannes, cu "Moartea domnului Lazarescu"; anul urmator, tot acolo, Corneliu Porumboiu primea Camera d’Or (cea mai importanta distinctie pentru debut) pentru "A fost sau n-a fost?"; anul acesta - cum se stie - a fost "marele slem": regretatul Cristian Nemescu, recompensat - post mortem - cu acelasi premiu "Un certain regard" pentru "California Dreamin’ (endless)" si alt Cristian, Mungiu, cu Palme d’Or pentru "4 luni, 3 saptamini si 2 zile" (4,3,2, pe scurt - si pentru cunoscatori). Sintetizind: Puiu a pus saminta, Porumboiu a udat locul, iar Mungiu culege roadele.
Palme d’Or este, fara niciun dubiu, cel mai important premiu la care poate aspira un regizor. Mai important decit Oscarul, pentru ca este acordat de un juriu, in timp ce la Oscaruri voteaza toata Academia (in arta e invers decit in democratie: cu cit voteaza mai multi, cu atit valoarea absoluta a unui premiu scade). Mai mult: Oscarul este un premiu national, cu zeci de sectiuni "In USA We Trust" si cu una singura alocata cinema-ului international, in timp ce Palme d’Or-ul este rezultatul unei competitii, internationale din start, in care se premiaza cele mai bune filme dintre cele mai bune - din toata lumea. Normal ca, pentru un regizor, a lua "Palma" este infinit mai magulitor decit a lua Oscarul: Palme d’Or este pentru artist, Oscarul - mai curind pentru tara din care provine...
Daca e sa ne uitam mai departe in timp pentru a vedea, totusi, de unde vine acest "nou val" ("neorealism" etc.), il vom intilni pe acelasi Cristi Puiu, la Cannes, in 2001, cu filmul sau de debut "Marfa si banii". Nu a luat
