Majorarea ratei dobanzii de politica monetara, de la 7,5 la suta pe an la 8 la suta, in sedinta de luni a Consiliului de Administratie al BNR, a fost o decizie anticipata atat de analisti, cat si de piata monetara.

A intervenit totusi si un fapt surprinzator: acela ca banca centrala si-a facut publica decizia cu cinci-sase ore mai devreme decat in alte imprejurari similare.

De ce s-a grabit Banca Nationala sa anunte scumpirea leului? Motivul a fost o semnificativa coincidenta. Saptamanal, in fiecare zi de luni, la BNR se desfasoara o licitatie pentru atragerea in depozite la termen, cu scadenta la 14 zile, a unei parti din surplusul de lei aflat in institutiile de credit. Sedinta de licitatie respecta un calendar ce nu-i incalcat decat in situatii exceptionale.

De fiecare data, licitatiile se deschid la orele 11 si 15 minute si se inchid la orele 12. Numai ca de aceasta data - luni, 7 ianuarie 2008 - licitatia a coincis cu sedinta Consiliului de Administratie al BNR dedicata politicii monetare. Doua probleme au impus sa fie luate in calcul.

Prima: o problema de deontologie. N-ar fi fost corect ca luni, intre orele 11 si 15 minute si 12, Banca Nationala sa atraga supralichiditate din banci in depozite cu dobanda de 7,5 la suta, urmand ca peste cateva ore sa comunice urcarea dobanzii cu o jumatate de punct procentual. O corelare a celor doua momente era inevitabila.

A doua problema raspunde unei cerinte de calcul financiar. Tot inevitabila. Fiindca piata anticipase decizia BNR. Asa ca ar fi participat la licitatie numai bancile stranse cu usa de povara supralichiditatii. Suma adunata in depozite ar fi fost nesemnificativa.

Pentru solutionarea acestor doua probleme au fost cuplate alte doua decizii. In mod exceptional, licitatia a fost amanata cu o ora. Totodata, a fost devansata ora de publicare a comunicatului cu privire la majorar