- Editorial - nr. 5 / 9 Ianuarie, 2008 Dupa atatea (mai mult sau mai putin) pantagruelice, traditionale, sarbatori ale iernii noastre romanesti, la vremea cand si ortodocsii de stil vechi ar fi trebuit, la randul lor, sa se bucure pentru Nasterea Domnului si venirea Anului Nou, o recenta emisiune a Realitatii Tv ne-a readus cu picioarele pe pamant, infatisandu-ne unul dintre cele mai dureroase aspecte ale vietii fratilor nostri de dincolo de Prut: "saracia lucie" a marii majoritati a populatiei, abil intretinuta si dirijata de regimul comunist, in ideea manipularii si indoctrinarii acesteia in favoarea "Imparatului" Voronin - cum se exprima unul dintre subiecti. Cu exceptia Chisinaului si a altor orase "la vedere", imaginile basarabene par desprinse dintr-un film de cosmar: localitati, candva prospere (inclusiv primul sat din Europa dotat cu troileibuz) sub conducerea sovietica, devastate acum ca dupa razboi si lasate intr-o apocaliptica paragina, iar oamenii (marea masa, norodul dominat de mafia care, si aici, domneste), abulici, in obsedanta cautare a hranei si, probabil, a sinelui, mancurtizati de spaima zilei de maine si, ca atare, lipsiti de gura de aer proaspat necesara... organului gandirii. "Paine si circ" este un slogan al antichitatii. A functionat atat de bine in vremea Imperiului roman, incat l-au preluat si pus in aplicare toate imperiile lumii de atunci si pana in zilele noastre. Si, cu siguranta, va supravietui pana la sfarsitul lumii! Desprinsa parca din scenografia unei piese de Brecht, ori din mult hulita (dupa '90!) poezie eminesciana "Imparat si proletar" - o camaruta intunecoasa, cu pereti coscoviti, o paine neagra si cateva mere zbarcite pe musamaua murdara a unei masute strambe, o chiuveta sparta si o galeata ruginita adunand lacrimile de gheata ale zapezii topite pentru facerea ceaiului. Pe peretele innegrit - cateva iconite ieftine, din hart