Leon Volovici a publicat recent volumul "De la Iasi la Ierusalim si inapoi" (la Grupul Ideea Europeana/Euro Press). Este o carte- dialog, cu Sandu Frunza, in care Leon Volovici vorbeste - cu discretia ce il caracterizeaza - despre propria-i viata.
- "De la Iasi la Ierusalim si inapoi" e o lectura atat de placuta, de desteapta si de relaxata - totusi -, incat iti doresti sa nu se termine dupa 200 de pagini. De ce nu scrii pe indelete o carte despre viata ta? De ce refuzi sa ii oferi lui Sandu Frunza o autobiografie?
- Nu, nu asta a fost intentia mea, nici a partenerului de dialog, universitarul clujean Sandu Frunza. Nici nu cred ca relatarea vietii mele ca o "autobiografie" e destul de interesanta ca sa merite sa devina o carte care sa intereseze un public mai larg. Mult mai interesant si mai semnificativ este, cred, sa povestesc intamplari traite de mine, episoade semnificative pentru ceea ce urmarea interlocutorul meu mai tanar in dialogul cu care incepe cartea. Adica o reflectie pe marginea traiectoriei evreilor din Romania in perioada razboiului, in perioada comunista si apoi experienta adaptarii in mediul israelian, pornind de la experienta proprie sau, daca vrei, de la cateva povesti adevarate. Adica o ilustrare a acestor teme si capitole din istoria recenta a Romaniei si a evreilor ei cu episoade in care am fost implicat direct, de voie sau de nevoie. Am insotit acest dialog, cum ai vazut, cu "scrisori din Ierusalim", eseuri pe marginea temelor amintite, unele cu caracter mai personal, si cateva portrete de scriitori de care am fost cu deosebire legat tocmai prind interogatii si traume comune. M-am bucurat sa-i aud pe unii prieteni din Israel, si ei originari din Romania, spunand dupa lectura cartii: "ai scris o carte despre generatia noastra", la fel cum m-am bucurat sa citesc primele comentarii din Romania oprindu-se tocmai la che
