Ian McEwan
Simbata
Traducere de Dan Croitoru
Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Iasi, 2006, 424 p.
Simbata descrie o zi din viata neurochirurgului Henry Perowne in care evenimente anticipate si neanticipate se combina aleatoriu parca pentru a testa vigilenta, viteza de reactie si, nu in ultimul rind, caracterul eminentului doctor de catre un Dumnezeu absent si in care Perowne oricum nu crede, atita timp cit el insusi este un fel de Dumnezeu pentru sutele de pacienti pe care i-a operat de-a lungul timpului. Mentionarea divinitatii nu este intimplatoare. Nu putem sa nu remarcam ca profesia lui Perowne, cea de a (re)construi personalitati si destine umane prin interventia directa pe creierul pacientilor sai, seamana indeajuns de mult cu cea a romancierului (creatorului) omniscient, care face si desface destinele personajelor sale in interiorul fictiunii.
McEwan isi construieste personajul cu migala, oferindu-ne la sfirsit un individ complex si extrem de capabil, prin care il vedem, cu ajutorul unui mise en abyme extrem de voalat, pe Scriitorul insusi. Cu toate acestea, McEwan alege sa creeze un personaj care, desi o autoritate in domeniul medical, este aproape ignorant cind vine vorba de literatura, sfera in care prozatorul, asemenea lui Daisy, fiica neurochirurgului in roman, exceleaza. Care ar fi explicatia acestui demers, aparent paradoxal? Un raspuns, mai degraba facil, il gasim chiar in carte si are de-a face tocmai cu eminenta si priceperea lui Henry Perowne. Studiind aproape neintrerupt literatura de specialitate si ajungind apoi s-o puna in practica, el nu a mai avut pur si simplu cind sa aprofundeze romanele lui Conrad sau poezia lui Matthew Arnold, de care n-a auzit in viata lui. Un altul, daca nu mai profund, cel putin mai atractiv, tine de insasi conceptia scriitorului cu privire la rolul literaturii i
