Spuneti si voi, n-a avut dreptate? Anul trecut in martie presedintele Basescu respingea numirea dlui Cioroianu pentru postul de Ministru al Afacerilor Externe, cu motivarea ca nu are destula experienta pentru demnitatea vizata. Ei bine, este corecta aceasta afirmatie, in sine?

Este valida motivatia pentru respingerea candidaturii dlui Cioroianu? Privind retrospectiv raspunsul e un "da" categoric. Ministrul “Yes, of course”, ministrul lagarelor din desert, cumatrul infractorului Argint, episoadele jenante pentru dl Cioroianu s-au insirat unul dupa altul. Nu, nu vad rea-credinta in liderul PNL; pur si simplu e vorba de … ei bine, da, lipsa de experienta pentru postul pe care a ajuns sa-l ocupe.

Dar gestul prezidential ar fi avut o justificare chiar daca raspunsul n-ar fi fost nici pe departe atat de categoric.

Mereu, mereu, intr-un mod enervant de previzibil si de raspandit, dezbaterea publica ocoleste problema de fond, considera doar politica partizana (cu eternul si obositul cliseu al razboiului dintre palate), si ignora complet interesul public. Interesul public este ca ministri, demnitari numiti, sa fie potriviti pentru postul pe care il ocupa.

Sa aiba experienta, sa aiba pricepere administrativa, sa aiba un mandat politic clar, sa aiba o conduita politica si personala care sa-i recomande sau macar sa nu-i faca incompatibili cu demnitatea publica in general si cu postul pe care-l vizeaza la modul specific.

Gestul prezidential ar fi fost justificat oricum pentru ca a ridicat in mod public problema experientei candidatul propus sa fie seful diplomatiei. Fie ca a posteriori se dovedeste ca temerile sunt reale, fie ca nu, este perfect justificata dezbaterea prealabila asupra competentei unei persoane propuse spre numire intr-o demnitate publica.

La fel cum ar fi justificata aparitia guvernelor din u