Politica, politica, politica - asa se poate rezuma ceea ce se intimpla in sfera publica din Romania in acest moment. Celelalte ratiuni cad in planul doi. Relatia dintre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu a ajuns acolo unde ne temeam cu totii ca va ajunge: in faza razboiului total. Radicalizarea pozitiilor prin potentare reciproca inceputa imediat dupa alegerile din 2004 s-a transformat de vreun an de zile intr-o confruntare oarba, in care nu mai exista altceva decit ratiuni politice. Am mai spus-o: consider ca responsabilitatea initiala pentru intrarea in aceasta logica a confruntarii ii apartine presedintelui Traian Basescu, care a declansat conflictul cu Tariceanu si PNL pe baza unor nemultumiri punctuale aparute la inceputul colaborarii la guvernare, dar si a unor calcule de lunga durata, urmate consecvent pina in clipa de fata, care urmareau propulsarea unui partid fidel Cotroceniului. Mai departe, insa, responsabilitatea apartine si PNL, care nu a gasit, intern, resursele strategice pentru a iesi din spirala conflictuala. Este adevarat ca presedintele Basescu a condus partida de sah pina la a-i obliga pe liberali sa fie agresivi pentru a supravietui - si din acest motiv aripa radicala din PNL, care era marginala la inceputul guvernarii, a prins pozitii puternice in conducerea partidului -, dar trebuie sa fim constienti ca, de la un moment dat, liberalii nu au ramas datori la capitolul agresivitate, intrind cu buna stiinta in mecanismul infernal "care pe care". Or, este elementar din punct de vedere strategic ca, atunci cind cineva abuzeaza prin virulenta, nu incerci sa tipi mai tare ca el, ci incerci sa capitalizezi simpatie printr-un alt fel de comportament. PNL are impresia ca a incercat si aceasta solutie in prima faza a conflictului cu Basescu, dar atunci, din cauza inabilitatii strategiei de imagine, se crease imaginea ca PNL e