Ce se intelege prin "victime ale comunismului"? Intr-o perceptie reductionista, pentru unii aceasta sintagma ii incorporeaza doar pe fostii detinuti politici din perioada 1945-1989. (Chiar si numarul acestora este foarte greu de stabilit cu precizie, din cauza lipsei unei statistici oficiale precum si a faptului ca Securitatea a azvarlilt in puscarii si lagare de concentrare multi oameni - de ordinul miilor, cel putin - fara proces si condamnare). Victime ale comunismului sunt, insa, si rudele celor arestati, date afara din casa, din scoala si din slujba, soldatii romani luati prizonieri de Armata Rosie dupa 23 august 1944, dintre care multi au murit in prizonierat, familiile acestora, stramutatii din Banat in Baragan, cetatenii obligati sa munceasca la Bicaz si pe alte santiere, taranii ucisi ori "doar" inchisi in timpul colectivizarii, subiectii proceselor politice travestite in afaceri economice si cei internati fortat in azile psihiatrice, grevistii de pe Valea Jiului si de la Brasov deportati sub Ceausescu, femeile decedate din cauza avorturilor ilegale, copiii imbolnaviti de SIDA - si lista este departe de a fi epuizata.
In cuprinsul acestui articol ma voi limita la cei care au fost inchisi in Gulagul romanesc si la numarul probabil al acestora, pornind de la cercetarea intreprinsa de dl. prof. univ. Gheorghe Boldur-Latescu, membru al AFDPR, publicata, sub titlul "Fostii detinuti politici anticomunisti, in lupta pentru Renasterea Nationala" (Romania libera - 21.06.2001). "Calitatea de detinut politic - precizeaza autorul documentarului - nu trebuie atribuita numai celor care au fost judecati si comdamnati conform unui articol din Codul Penal care desemneaza un delict politic.
Au existat cetateni care au fost inchisi din motive politice timp de multe luni sau ani de zile fara sa fi fost judecati vreodata, iar in anii dictaturii lui
