Pina la urma, Goliatul campionatului feminin de handbalul a fost rapus la poalele Timpei in cel mai tensionat si mai frumos derby din ultimii ani. Cu Simona Gogirla baletind delicat prin ochiurile navodului de trupuri vilcene, “arbaletind” din umar sau tragind dezinvolt de la sold ca serifii texani, cu Munteanu si Spirova dublindu-si parca numarul de brate precum zeitatile hinduse, cu pintenul de galera al Anetei Barcan strapungind constant plexul Oltchimului, Rulmentul a stapinit jocul din primul si pina-n ultimul minut. Nici accidentarile Roxanei Gatzel sau Stelutei Luca si nici mult trimbitatele erori de arbitraj n-au turnat plumb in genunchii “nationalei” vilcene in masura in care a facut-o chiar starostele ei.
”Victoria la 8 goluri diferenta”cu care plusa Tadici in razboiul psihologic de dinaintea meciului, a adormit Oltchimul, dar a trezit fetele Rulmentului care-au “crapat” antrenindu-se cu ea-n gind, asa cum “crapau” mitele lui Creanga jucindu-se cu motateii atirnati la soba. Meciului “de rutina” pregatit de Tadici, “challengerele” Marianei i-au opus un meci pe viata si pe moarte, un meci pe care s-au rastignit, de care s-au agatat cu unghiile si cu dintii. Cu Gilca anihilata magistral si cu Maier apatica, Oltchimul n-a fost decit o flasneta de individualitati razletite, in timp ce Rulmentul a fost tot timpul un corp pe care curgerea mingii din nacelele pivotilor in combinatiile centrului, era imprimata precum un tatuaj.
In timp ce Oltchimul a venit ca la un picnic electoral, cu iodlere-nvatate-n champions-league si cu placinte cu ravase, Rulmentul a “vislit” pina la epuizare, stringind din dinti si aruncindu-si mereu incheieturile catre zmeiele drapate in strigat de trompeta ale galeriei brasovene. In timp ce Mariana Tarca a venit cu o tactica, Gheorghe Tadici a venit doar cu o proclamatie de invincibilitate al echipei sale.
@N
