Pe vremea când toate manua­lele noastre erau pline cu realizările unor savanţi ruşi şi sovietici, biografii acestora nu uitau niciodată să spună că, în viaţa de toate zilele, toţi marii oameni erau mici.

Pe vremea când toate manua­lele noastre erau pline cu realizările unor savanţi ruşi şi sovietici, biografii acestora nu uitau niciodată să spună că, în viaţa de toate zilele, toţi marii oameni erau mici. Lomonosov, care era un geniu multilateral, se purta ca un om simplu. Popov, şi el, deşi inventase becul electric, telegraful, telefonul, clanţa multiplă şi lanţul de tras apa la wc, tot ca un om simplu se purta.

În limba rusă, la omul simplu i se spune – creadă fiecare ce vrea – prostâi ciolovec. Ideea era cu dus-întors şi slujea perfect ideologia. În bolşevism, cetăţenii nu puteau fi decât egali. Doar că la minte unii erau niţel mai egali ca prostâi ciolovec.

Omul simplu vedea cu ochii lui că Lomonosov avea două mâini şi două picioare, că purta barbă şi rubaşcă, iar dacă număra asemănările constata că, exceptând creierul, care oricum nu putea fi nici cântărit, nici măsurat, egalitatea era şi perfectă, şi demonstrată. Capitalismul a învins comunismul, dar cultul individualităţii şi al unicităţii a dezvoltat – şi nu neapărat ca un antidot – un foarte răspândit cult al egalităţii în jos, în banal şi în nesemnificativ.

Un articol dintr-un ziar de scandal american, preluat în mare grabă de mai toate tabloidele româneşti, con­ţine un întreg delir populist despre cum s-a lăsat Bush de băut. Pentru băutori, faptul că Bush a ajuns preşedinte înseamnă mai puţin decât faptul că în toate celelalte privinţe e prostâi ciolovec. În aceeaşi gazetă, o cuconiţă de presă cu subtile frustrări erotice descoperă, tot în lumea ştirilor egalitariste de pe internet, că nu ştiu care actriţă de film, măritată cu un bărbat homosexual, creşte cu acesta doi copii