hai să mîncăm pur şi simplu zăpadă şi gheaţă (fragmente)
poemule majestate dă-te un pic mai încolo să-ncapă în sanie şi marele urs alb
din antarctica
poemule majestate hai să mîncăm pur şi simplu zăpadă şi gheaţă hai să înotăm
cu braţele goale pe sub pămînt de la un pol către celălalt pol al planetei
poemule majestate să aprindem focuri mari sub ţîţele iubitei să ne facem scrum
de dragul ei dar ea să nu ştie să nu afle niciodată de vremelnica noastră
rostogolire-n cenuşă
poemule majestate să răzuim lumina lunii de colţii albi ai acestor castori nespus
de flămînzi care se nasc chiar acum din şoldurile noastre
poemule majestate să sfinţim pietrele de toate mărimile să nu mai poată
niciodată semeni să mai arunce cu ele în semeni
poemule majestate hai să-i înviem dintre morţi chiar acum chiar în secunda
aceasta pe toţi poeţii mari pe care-i iubim
poemule majestate hai să ne încoronăm noi între noi şi-apoi să-ncoronăm
cu coroanele noastre şi moartea noastră să nu fie carecumva
geloasă pe noi
*
arnea ta e casa mea intru prin toate ferestrele în ea şi mă culc fericit fie
pe pernele de nea ori de catifea fie pe atît de răcoroasa şi atît
de primitoarea podea
carnea ta e ninsoarea mea devin cel mai pufos bărbat din ţara de pe dîmboviţa
cînd din tălpi pînă în creştet mă îmbrăţişezi cu ea
carnea ta e cartea mea la care scriu şi dimineaţa şi seara cînd lumina este de
frumuseţe mai grea cînd întunericul se plimbă pe pămînt
în caleşti cu roţi canapele şi cai de cafea
carnea ta e lumina mea ca prin rai merg pe vîrful degetelor pe sub ea şi pe
deasupra de ea
carnea ta cînd alerg cu vîrful limbii pe ea e marea mea neagră şi deopotrivă
mediterana