De peste trei decenii, Nicolae Scurtu s-a dedicat, cu pasiune şi deplină competenţă, cercetării minuţioase a arhivelor marilor biblioteci şi a celor particulare, descoperind şi transcriind cu mâna, precum copiştii de vrednică pomenire din mânăstirile noastre din îndepărtatele veacuri, documente, manuscrise şi scrisori inedite, revelatorii pentru destinul şi personalitatea unor reprezentanţi de seamă ai literaturii române. Pe lângă un număr impresionant de articole şi studii, publicate în prestigioase reviste literare, Nicolae Scurtu ne-a oferit şi o suită de ediţii critice deosebit de importante, care merită a fi elogios apreciate, dintre care amintim G. Călinescu: Scrisori şi documente (1979), E. Lovinescu: Scrisori şi documente (1981), Ion Barbu în corespondenţă (1982), la care se adaugă teza sa de doctorat, Reviste literare conduse de Mihail Dragomirescu între anii 1895-1935 (1998).
Originar din nordul Moldovei, dintr-o comună dominată de celebrele mânăstiri Agapia şi Văratec, Nicolae Scurtu şi-a dobândit un vast orizont de cultură, preocupându-se de spiritualitatea şi creativitatea din toate zonele ţării. Edificator este şi noul său volum Cercetări literare, subintitulat Scriitori dâmboviţeni, apărut la Editura Bibliotheca din Târgovişte. Evident, Nicolae Scurtu nu se limitează la scriitorii care descind direct din spaţiul fostei Cetăţi de Scaun a }ării Româneşti, ci şi la alţii care, în anumite momente, au avut contacte fertile cu acest spaţiu. Astfel, putem cunoaşte documente literare inedite despre I. Al. Brătescu-Voineşti, I. C. Vissarion, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Donar Munteanu, Alexandru Ciorănescu, Marin Bucur şi alţii.
Documentele scoase acum la lumină de Nicolae Scurtu se referă la tragismul vieţii lui I. Al. Brătescu-Voineşti, unul dintre primii scriitori români care au suferit coerciţiunea regimului comunist. în vara anu
