Spuneam în urmă cu câteva săptămâni că actualul conflict politic preşedinte - guvern induce iresponsabilitate ministerială. Cu alte cuvinte, orice ar face un ministru, oricât de evidente ar fi gafele şi greşelile, demiterea sau demisia depinde de poziţia faţă de Băsescu. Răzvan Traian Ungureanu a fost demis pentru că informaţia despre cei doi români din Irak nu a ajuns şi la prim-ministru, deşi traseul oficial al informaţiilor nu presupunea acest lucru. Adică a fost demis pentru că nu a făcut exces de zel. În realitate, faptul că încerca să joace pe gheaţă subţire punând politica externă peste lupta dintre palate (cum ar trebui să facă orice ministru de externe) i-a atras căderea. Cine nu e cu noi e împotriva noastră - criza politică ascute instinctele de haită până la cote odioase.
Scrisoarea prin care Traian Băsescu se arată în dezacord cu numirea Noricăi Nicolai la justiţie intră pe acelaşi calapod. Nici nu contează dacă are dreptate sau nu, contează să fie pus cu botul pe labe. Atunci când nepoata a votat în locul senatoarei, indignarea a fost unanimă. Acum, când Băsescu ne reaminteşte acel episod, indignarea se menţine doar la susţinătorii lui Băsescu.
Ba chiar, dacă ne-a reamintit episodul cu nepoata şi nu agreează ideea că unul dintre groparii reformelor Macovei în parlament ajunge să îi ia locul, Băsescu a încălcat Constituţia. Acuzaţia de neconstituţionalitate este vehiculată cu o iresponsabilitate îngrijorătoare.
Dacă un preşedinte îşi exprimă public opinia faţă de o propunere de ministru înseamnă că a încălcat Constituţia. Această frază nici nu trebuie demonstrată, este ca o axiomă. Se scriu articole întregi plecând de la simpla idee că aşa este, că s-a demonstrat deja. În fapt, nu există articol constituţional care să acopere acest aspect. Există doar interpretări foarte largi şi forţate. Atât de forţate, încât fac dintr-un preşedinte al
