Între scrisorile care mă aşteptau la redacţie după întoarcerea din vacanţă (cele mai multe cu felicitări pentru care mă grăbesc să mulţumesc aici, din păcate doar colectiv), am găsit şi una care mi-a atras atenţia printr-o întrebare, dacă nu originală, în orice caz mereu ispititoare pentru mine. Iată câteva fragmente din epistola scrisă cu stiloul, pe foi liniate de caiet studenţesc:
"Stimată doamnă
Ioana Pârvulescu,
[...] Motivul care mă face să vă scriu este că, de ceva vreme, nu-mi dă pace o întrebare pe care trebuie neapărat să v-o adresez: dumneavoastră pe ce scrieţi? [...] Ştiu că scrieţi săptămânal în România literară, că sunteţi şi scriitoare - ţin să vă felicit pentru În intimitatea secolului al XIX-lea (sic) - că sunteţi şi autoare de manuale şi că probabil (sau mai mult ca sigur) acordaţi în fiecare zi interviuri şi scrieţi alte zeci de articole.
Dar atunci când scrieţi, pe ce o faceţi?
Aţi renunţat la scrisul pe hârtie? Faceţi în fiecare zi mii de caractere, pe care le trimiteţi prin e-mail?
E o întrebare ş...ţ banală poate. Dar acesta este lucrul care mă interesează acum.
După cum observaţi, eu continui să scriu pe foi (liniate chiar). Poate vă întrebaţi de ce. Răspunsul... nici eu nu-l ştiu. Poate că încă nu m-am "emancipat".
Şi încă o întrebare: dumneavoastră credeţi că scrisul de mână apropie oamenii între ei?
Cu deosebit respect,
O.C., Galaţi
Neştiind răspunsul meu la întrebare, corespondenta, căreia i-am dat doar iniţialele, pentru că nu sunt sigură dacă îşi doreşte "publicitate", îmi trimite şi adresa de e-mail, pentru eventualitatea preferinţei pentru suportul electronic. De data aceasta aleg însă răspunsul tipărit pe hârtie.
Stimată O.C.,
Vă mulţumesc pentru întrebare şi pentru aprecieri. Presupunerile dv. că aş acorda interviuri zilnic şi aş scrie zeci de alte
