- Diverse - nr. 7 / 11 Ianuarie, 2008 Cititul este una dintre deprinderile de baza pe care fiecare copil, odata ajuns elev, trebuie s-o dobandeasca cu multa truda si migala. De calitatea acestei deprinderi depinde in cea mai mare masura succesul sau scolar de mai tarziu. In scurt timp, cititul trebuie sa devina o placere, un mijloc important de petrecere a timpului liber si, implicit, o necesitate. Candva, parintii nostri citeau cu nesat la lumina lampii de gaz, romane savuroase, iar bunicii sau strabunicii se adunau in serile lungi de iarna la casa vreunuia care stia sa citeasca, pentru a asculta pildele din Biblie, buchisite cu multa sarguinta de fericitul lector. Nu putem sa nu ne amintim cu revolta de perioada dictaturii comuniste, cand lectura ne era cenzurata si cand, cu eforturi disperate incercam sa ne procuram cartile dorite prin deja consacrata metoda "pe sub mana" , iar asta daca cumva aveam fericita ocazie de a cunoaste indeaproape vreun librar. Astazi, cand rafturile librariilor gem sub povara volumelor cu autori cunoscuti sau rasariti peste noapte, prea putini sunt cei care mai catadicsesc sa cumpere o carte. Cei mai indecisi intra, rasfoiesc putin, se uita la pret, apoi o pun la loc si pleaca. Cei mai multi, insa, solicita culegeri de teste, de teze cu subiect unic sau auxiliare ale manualelor alternative. De ce, oare, ar mai citi copiii nostri, cand calculatorul le satisface toata gama de preferinte in domeniu de jocuri, iar televizorul le rapeste (si nu numai lor!) mult prea mult timp, cu generoasa oferta de telenovele si alte emisiuni de calitate indoielnica. In aceste conditii, cititul cartilor risca sa devina in scurt timp o activitate perimata, asemeni ancestralelor deprinderi de tors, tesut sau aratul cu plugul de lemn. Si, incetul cu incetul, ne vom pomeni ca suntem o societate moderna care cultiva non-valoarea. Sta inca in puterea noastra, ca