Cu mai bine de douazeci de ani in urma, aparea in limba romana, in traducerea poetului Cezar Baltag, primul volum al Istoriei credintelor si ideilor religioase, de Mircea Eliade, o carte care nu numai ca s-a epuizat de indata, dar a devenit peste noapte moneda de schimb. Dupa 1989, toate cele trei volume ale Istoriei aparute in timpul vietii lui Eliade au fost traduse si publicate de mai multe ori in limba romana. Numai ca lucrarea nu era incheiata.
In 1983, in prefata celui de-al treilea volum, Eliade anunta ca va lasa pentru ultimul tom capitolele referitoare la religiile Chinei, Japoniei, religiile traditionale din America, Africa si Oceania, precum si o sectiune despre creativitatea religioasa a societatilor moderne. N-a mai apucat sa scrie acest ultim volum, a murit in aprilie 1986. Dar opera sa a fost incheiata de admirabilul discipol Ioan Petru Culianu. "Cu cativa ani inaintea disparitiei sale, Mircea Eliade m-a rugat sa duc eu la capat cele doua mari proiecte editoriale ale sale, daca puterile proprii nu i-ar mai fi permis sa o faca." Eliade a lasat doar cateva pagini de text, multe notite, liste bibliografice si extrase. O parte din acest ultim volum (al patrulea) al Istoriei credintelor si ideilor religioase*) urma sa fie scrisa de Eliade insusi, altele le incredintase unor discipoli si colegi care ii impartaseau ideile. Dar Eliade n-a lasat nicio insemnare despre discutiile cu acestia, sau vreo lista a lor. Culianu a trebuit, prin urmare, nu numai sa adune insemnarile savantului, ci si sa alcatuiasca o echipa de autori pentru temele proiectate de Eliade. Intreprinderea a reusit si volumul de fata este organizat conform conceptiei lui Eliade, cu contributiile lui Peter Bolz (Sub semnul Dansului Soarelui. Imaginea religioasa despre lume si ritualismul indienilor oglala-sioux din America de Nord), David Carrasco (Orase si simboluri. Vechile re