Ioan Buduca a publicat de curand o carte subintitulata roman cognitiv, poem cosmologic si eseu koantic*. Si totusi, nu apartenenta generica, ci continutul insusi constituie problema cartilor pe care eseistul le-a produs in ultimul deceniu.
Astfel, Matricea G/C se deschide cu un prolog in care naratorul marturiseste ca, dupa 1995, si-a creat o "sistema" care s-ar dezvolta pe "relatia Stiinta-Traditie". De altfel, cele doua parti ale volumului corespund intocmai acestei diviziuni: prima jumatate a cartii (Jurnalul lui Maximilian, un alter-ego al autorului) constituie o rafuiala ridicola cu teoria relativitatii, careia i se opune teoria "matricei G/C"; partea secunda e un dialog intre "atlantul" Max si acelasi Maximilian, care, dupa ce a reformat cosmologia, rezolva acum, cu ajutorul lui Rudolf Steiner, si problema evolutiei universului.
Asadar, ca e "roman cognitiv", "poem cosmologic", "eseu koantic" sau toate laolalta, Matricea G/C ramane in esenta o scriere "spiritualista" care trivializeaza teoriile stiintifice prin demonstratii in genul celei de mai jos: "Sunt un electron. Am o viteza de 300.000 km/s. Tu esti o celula in G, aici, in Undeva. Esti la 300.000 km de mine. In cat timp ajung eu la tine? Intr-o secunda? Nu. Pentru ca langa mine, la un pas, e o alta celula G. Eu ajung numai pana la ea. O resping. De fapt, ne respingem reciprocamente. Cu forte egale? Nu forta mea de respingere e mai mare. Din ce cauza? ma intreb. Din cauza voastra, a celulelor G. Voi transmiteti impulsul de respingere care vine de la mine la voi in timp imaginar, instantaneu (fara timp, altfel spus). In timp ce eu transmit impulsul de respingere catre voi doar cu 300.000 km/s. Pana la vecina mea, celula G cea mai apropiata, e o lungime de spatiu cunoscuta: lungimea Planck, cea mai mica 'cuanta' de spatialitate".
Dar bine - imi veti spune - chiar nu-mi dau seama c
