Asasinarea lui Francisc Ferdinand, arhiducele mostenitor de Austria, la Sarajevo (28 iunie 1914) a creat o stare de razboi intre Serbia si Austro-Ungaria, declarata la 28 iulie 1914. Teritoriul sarbesc a fost ocupat de militarii austro-ungari, "inarmati" cu o Directiva a generalului Hornstein, comandantul Corpului IX Armata, care preciza ca sarbii "sunt animati de o ura fanatica". Generalul Hornstein a trasat si modul in care aveau sa fie tratati sarbii, indiferent daca ar fi fost vorba de civili sau de militari: "Nu permit sa se faca prizonieri locuitori care ar fi gasiti in uniforma, dar cu arme; trebuie impuscati fara exceptie." De asemenea, preotii, directorii si alti fruntasi sarbi urmau sa fie luati prizonieri si executati, iar casele incendiate, daca "un singur foc de arma s-a tras asupra trupelor noastre". In numai o luna de zile au fost arse 49 de sate si orasele Chabatz, Lonitza, Lechnitza, Loubovia si Prinjavor. Biserica din Yarebitza a fost transformata in grajd, iar fetele au fost violate pe altar. De altfel, toti cei din Yarebitza la care s-au gasit arme au fost executati, desi le-au predat asa cum se ordonase. Multi dintre civili au fost torturati si mutilati inainte de a fi executati. La Kik, austro-ungarii au impuns cu baioneta un baiat si l-au aruncat pe roata unei mori, iar la Tsikoe au taiat nasul si urechile unui tanar, punandu-i apoi sare pe rani.

Aceleasi principii au fost aplicate si militarilor sarbi care au cazut prizonieri. Astfel, prizonierii sarbi din regimentele XIII si XIV infanterie au fost inchisi intr-o casa particulara. Douazeci au fost executati in curte, iar alti treizeci intr-o camera. Maiorul austro-ungar Josef Balzaric, din Regimentul XVI Infanterie, a incurajat si supravegheat crimele comise in satul Krivalia. Cazut prizonier al sarbilor, ofiterul Balzaric a fost trimis in fata unei comisii de ancheta unde trebuia sa