Recent, un cuvînt popular-argotic a fost pus în circulaţie, prin intermediul publicităţii, în spaţiul limbii standard. Nu e nimic nou în faptul că publicitatea se foloseşte de nada limbajului pentru a capta atenţia publicului. E însă surprinzătoare inadecvarea stilistică (intenţionată) faţă de publicul-ţintă: registrul argotic ar părea destinat mai curînd reclamelor pentru posturile de radio şi televiziune cu muzică pentru tineri, publicităţii pentru băuturi sau îmbrăcăminte, pentru telefoane mobile sau maşini; cuvîntul-cheie ciocoflender este însă folosit într-o campanie publicitară pentru asigurări. E, desigur, o decizie conştientă a publicitarilor în cauză, care au recurs la un actor foarte popular şi la un cuvînt cu sonoritate pentru a atrage atenţia publicului larg vizat de campania lor. În Dicţionarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (ediţia a II-a, 2006), cuvîntul este cuprins cu o explicaţie parţială şi contextuală: "apelativ folosit pentru exprimarea simpatiei vorbitorului faţa de interlocutor (pus în circulaţie de popularul actor Florin Piersic)". Pe fundalul aşteptărilor fireşti - la un mesaj în termeni culţi, făcînd apel la valori din sfera responsabilităţii sociale - apare surpriza lexicală şi stilistică a mesajului: sintetizat de un termen argotic, presupunînd superioritatea prin deşteptăciune. E, desigur, o adaptare îndrăzneaţă, bazată pe anumite ipoteze asupra preferinţelor publicului şi asupra şanselor de persuadare: se presupune că românul, indiferent de avere şi rol social, e sensibil la aprecierea inteligenţei prin limbajul şi atitudinea şmecherească. Sînt totuşi unele puncte slabe în opţiunea lingvistică a autorilor campaniei publicitare: există riscul ca schimbarea registrului de limbaj să irite mai mult decît ar atrage, iar respingerea să fie agravată de ambiguitatea inerentă a cuvîntului.

Termenul ciocoflender aparţin