- Editorial - nr. 7 / 11 Ianuarie, 2008 I-am urmarit, recent, prestatia oratorica, derutanta si plina de capcane abil concepute, la televiziunea care a gazduit "n" episoade din interminabila zeama lunga despre Elodia, devenita inspiratoare de balade, post care o tine asa, precum gaia matul, de cateva luni de zile. Il cunosc pe domnul Dan Diaconescu, inca de pe vremea in care imi prelua, din cand in cand, in ziarul "Oglinda" interventiile parlamentare din Camera Deputatilor si regret ca, destept cum este, nu schimba foaia, trimitandu-i la plimbare pe cativa smecherasi pripasiti pe acolo. Asadar, il ascultam pe Petre Roman, despre el este vorba, la o intalnire a Uniunii Pensionarilor, azi devenita partid. Sa te crucesti, nu alta. Ii mergea melita, turuind ca de obicei dupa decembrie '89. Se pricepe bine la machiaverlacuri politice de acest fel. N-a ajuns el prim-ministru, imediat dupa ciuruirea, in zi de Craciun, la zidul cazarmii din Targoviste, a Ceausestilor?! Il priveam si il ascultam, uimit, si-mi spuneam ca trebuie sa ai azi, ca politician, obraz de talpa sa nu te jenezi de cele spuse in fata lumii, dar mai ales inaintea unor oameni cu parul alb, urmarindu-l cu atata sfanta naivitate. Discurs elaborat, cu toate elementele unei captatii a bunavointei! Mai lipseau doar lectiile de morala. Atata mai trebuia! Satul de Mioara lui, prin care, dupa lovitura de stat din decembrie 1989, in care a fost si el o rotita, sustinea, laudandu-se peste tot, ca are si el "os de ardelean", si-a gasit ceva piele mai tanara, confirmand spusele romanului despre cel care, nefacand tampenii la tinerete, le face la batranete. Treaba lui. Si "afacerea" lui! Daca pana si proaspatul presedinte al Frantei, Nicolas Sarkozy, i-a dat branci sotioarei, imediat dupa ce a fost "incoronat" la Palatul Elysée, gasindu-si, urgent, un alt "petic", in persoana fotomodelului si cantaretei Carla Bruni, d