Titus Ceia Intr-un ziar iesean a aparut o informatie: nici un caz de rabie la om n-a fost inregistrat la Iasi de peste 84 de ani. Tocmai din 1923, adica. Pentru inceput, as dori sa va spun ca este inexact. Cel putin un om a fost internat la Spitalul de Boli Infectioase din Iasi, cu diagnosticul de rabie, in 1982. A fost internat intr-o rezerva cu gratii la ferestre. Bietul om a ramas cateva zile acolo, apoi a murit. Pana sa moara, multi dintre vizitatorii de atunci ai spitalului l-au putut auzi racnind de durere si disperare. L-am auzit si eu, n-am stiut ce se intampla si am intrebat. Eram in vizita la un prieten bolnav de hepatita B, medic de profesie. Povestea omului care se chinuia in rezerva cu gratii ne-a fost spusa, mie si prietenului, de catre o tanara si simpatica asistenta medicala pe care, in alte circumstante, poate as fi invitat-o la cinema.
O poveste foarte scurta si succinta: pe om il muscase o vulpe. Omul era dintr-o comuna din judet. N-a luat in seama muscatura, de altfel superficiala. Cand s-a simtit rau, dupa cateva saptamani, era prea tarziu. Rabia e o boala ce nu iarta. Daca nu se face imediat tratamentul, daca cel muscat nu face vaccinul foarte repede, boala se declanseaza. Sansele de supravietuire, zero. Iar chinurile dinaintea mortii sunt groaznice. De nedescris.
***
Poate ca nu mai sunt date la arhiva privind acest caz. Autoritatile comuniste se fereau ca de dracu sa recunoasca existenta multor boli. Le declarau "eradicate complect". Tuberculoza, de exemplu. Datele oficiale transmise in acele timpuri de tara noastra la OMS specificau ca in Romania socialista nu mai exista nici macar un singur bolnav de tuberculoza. Realitatea, desigur, nu tinea cont de raportarile la OMS. Pe de alta parte, intr-un anume mod, turbarea si-a gasit in permanenta un locsor caldut printre noi. Poate nu forma aceea prezentat
