Asasinarea lui Jesse James de către laşul Robert Ford / The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford (SUA, 2007), de Andrew Dominik.

Asasinarea lui Jesse James de către laşul Robert Ford e, de fapt, demitizarea lui Jesse James de către regizorul Andrew Dominik. Timp de două ore şi jumătate, Dominik îţi arată cît de plicticoasă era viaţa în banda lui James (Brad Pitt). După cum rezultă din film, acesta îşi petrecea o bună parte din timp tăcînd cu trabucul în gură şi uitîndu-se insinuant la tine - complăcîndu-se cabotin în postura psihopatului imprevizibil care poate să te omoare pe loc, dacă nu-i place vreo glumă de-a ta. După ce, cu chiu, cu vai, terminai de spus gluma respectivă, el te mai stresa cu tăcerea lui, preţ de cîteva pufăituri de trabuc, şi abia apoi dădea liber la rîsete; după care spunea el o glumă şi rînjea mulţumit în timp ce tu rîdeai prea tare. Şi terorismul ăsta al lui - cu nimic mai interesant, în esenţă, decît al şcolarului care-şi pune toţi colegii să-i aducă sandvişuri - era singurul lucru interesant din viaţa ta, pentru că, la vremea aceea (anii 1880), banda lui James nu mai ataca nici diligenţe, nici bănci, nici trenuri. Se ascundea. Ocazional, James mai executa un trădător sau mai tortura un suspect - pe care, în mod derutant, îl bătea şi dacă tăcea, şi dacă vorbea; după care plîngea cu fruntea în coasta calului său. Sau îl puteai găsi jucîndu-se cu un şarpe - o privelişte care pe unii spectatori i-a înfiorat, dar care, dacă e adevărat ce spun ziarele, e ceva banal acasă la Brad Pitt şi la Angelina Jolie. Te puteai pomeni că vrea să vorbească - aşa, din senin - despre stele sau despre sinucidere. Pe scurt, un mare plicticos.

Se prea poate ca legendarul pistolar să fi fost şi în realitate un psihopat banal, dar asta nu justifică abordarea lui Dominik. În primul rînd, spectatorul n-are nici o vină. În al doilea rîn