Friptura este unul dintre pre­paratele preferate ale româ­nilor. Mai ales de sărbători şi aniversări, friptura este nelipsită de pe masă. Pentru ca preparatul să fie delicios nu este însă suficient să aşezăm carnea pe grătar şi atât.

Friptura este unul dintre pre­paratele preferate ale româ­nilor. Mai ales de sărbători şi aniversări, friptura este nelipsită de pe masă. Pentru ca preparatul să fie delicios nu este însă suficient să aşezăm carnea pe grătar şi atât. Trebuie să ştim când să o punem pe jăratic, cât să o ţinem şi mai ales cu ce mirodenii să o asezonăm.

Friptura de vită şi cea de berbec trebuie puse pe un foc puternic, însă nu se ţin mult la fript. Ca să nu îşi piardă sucul şi ca să nu devină uscată, carnea trebuie unsă din când în când cu grăsime. Carnea de vită este delicioasă şi friptă în sânge.

Păsările sunt de două feluri: cele care au carnea albă (găina, curca­nul, claponul) şi cele cu carnea neagră (raţa şi gâsca). Friptura din carne albă trebuie pregătită cu grijă. Ca să fim siguri că nu se arde, carnea de pui, găină sau curcan trebuie învelită într-o hârtie mai groasă, care a fost unsă în prealabil cu unt. Atenţie:jă­raticul nu are voie să fie iute, ci do­molit! După 15 minute puteţi scoate foaia de hârtie şi lăsaţi carnea să se rumenească. Carnea de gâscă sau de raţă trebuie mai întâi împănată cu slănină şi abia apoi pusă la fript. În cazul acesta, jarul poate fi iute. Friptura e gata atunci când pasărea scoate din ea fumul cu izbucniri. Pu­blicistul Bacalbaşa, autor şi al unei cărţi de bucate, ne sfătuia pentru ca friptura de pasăre să iasă fragedă, să o ungem cu un amestec făcut din slănină tocată, căţei de usturoi, pă­trun­jel, piper, o lingură de oţet de vin şi patru linguri de untdelemn.

PREGĂTIREA. Unii bucătari recomandă însă macerarea cărnii. Adică, să se lase carnea la baiţ câteva ore sau chiar