Înainte de â89 localitatea a fost un loc de depozitare a molozului şi a gunoaielor din oraşul Turda. Primarul Ioan Zeng a interzis depozitarea, obţinînd fonduri pentru a reecologiza terenurile degradate, transformate acum în păşune pentru animale. "Am luat titlul de sat european în 2004, pe acest proiect de mediu... Jonathan Scheele în persoană a venit şi ne-a înmînat Ťrangul»", începe dl Zeng povestea titlului european. Acesta a fost însă doar primul pas. Pentru că în prezent infrastructura, curentul, gazul nu mai sînt necunoscute pentru locuitorii din Mihai Viteazu. Dimpotrivă. Drumurile, în marea lor majoritate, sînt asfaltate. Casele - renovate şi impecabile, cu termopane, antene de satelit şi maşini străine parcate în curţi. Îl întreb pe primar dacă tot belşugul şi europenizarea reală a satului se datorează patalamalei? "Nu în totalitate. Titlul de sat european nu aduce neapărat foloase materiale, dar contează destul de mult în obţinerea unor fonduri, atît guvernamentale, cît şi externe." Iar cu fondurile, dacă ai cap şi vrei, poţi să faci foarte multe. (S. G.)
Despre cum nişte români au ajuns să petreacă ungureşte. Primarul din Mihai Viteazu este ungur. Ales cu majoritate de voturi de majoritari români. "La noi omul contează, nu culoarea politică sau naţionalitatea" - îmi spune o localnică, o doamnă pe la vreo 50 de ani, care "ţine" un magazin universal cu tot ce-i trebuie. Cu salamuri şi păpuşi. Îmi povesteşte doamna - doar aşa, ca să-mi fac o părere - cum a fost la ei în sat o sărbătoare ungurească şi cum primarul a invitat pentru prima dată toţi românii să se alăture (că, deşi conflicte n-au existat, o oarecare depărtare se simţea). De atunci, cînd e sărbătoare la unguri, sărbătoare e pentru toţi.
Îşi mai aminteşte cineva, tocmai intrat în magazin: din cauză de rivalităţi în sînul Primăriei, consiliul local n-a mai vrut să plătească drumul
