De la un prieten al fiului inexistent
Stimate domnule Cosaşu - vă scrie un prieten, poate cel mai bun, al fiului dvs. din Groenlanda; într-o scrisoare, fosta lui logodnică vă amintea de prezenţa mea lîngă el - pe timpul Pieţei Universităţii, noi doi vindeam cărţi vechi pe bulevardul Bălcescu*; ne ştiam din liceu, el neorealist, cu ştiinţe exacte la bază, eu ceva mai ficţionar, după o expresie care nu vă este străină. Vă citesc de mult, nu-mi permit nici o părere, nu sînt critic literar, doar un anticar, ceea ce înseamnă că ştiu oricum să vă preţuiesc. De altfel, m-am hotărît să vă scriu - după ce am şovăit mult timp - tocmai fiindcă ieri i-am vîndut dlui Agopian o cărticică de-a dvs., aceea de debut, sub pseudonimul Radu Costin, Servim Republica Populară Română! (Editura Tineretului 1952) cu un preţ bunicel şi mai mult decît atît: dl Agopian, fiind clientul meu cel mai fidel, de o pricepere pe măsura oralităţii sale fermecătoare, mi-a furnizat pe larg date noi despre autorul acelei broşuri, la urma urmei scrisă într-un mare contrast stilistic - ca să spun aşa - cu tot ce citisem semnat de dvs. După o oră în care nici eu nu am tăcut, dl Agopian mi-a spus pe şleau: "Scrie-i, îţi garantez că nu se va supăra!".
Deci: eu am decupat şi am strîns într-un dosar toate scrisorile dvs. din Dilema veche către "fiul inexistent din Groenlanda"; le am încă de pe vremea cînd, la început, îi povesteaţi filme, îi citaţi din Graham Greene sau o evocaţi pe mama dvs., pe Chaplin, pe Fred Astaire sau pe scriitorul israelian căruia i s-a prăpădit un fiu în Liban; mi-aş permite să le numesc "perioada lirică" a corespondenţei. Totul s-a schimbat de cînd i-aţi trimis cele trei cărţi: 1984, Zero şi infinitul, Armata de cavalerie, cu dedicaţii covîrşitoare, "că v-ar fi schimbat viaţa" (mie nu, dar nici nu le-aş vinde orişicui...). Ele s-au întîlnit nefericit cu xeroxurile trimi
